Mic ghid pentru efectuarea testelor de laborator
Analizele de laborator sunt accesibile oricui, chiar și fără bilet de trimitere. De la analizele de bază până la cele genetice, puteți realiza orice test în cazul în care sunteți curiosi dintr-un anumit motiv și nu vă deranjează să cheltuiți banii. Această abordare are atât avantaje, cât și dezavantaje.
Un aspect pozitiv este economisirea considerabilă de timp atunci când pacientul vine deja cu rezultatele la medic (în cazul testelor de rutină) și pacienții sunt mai dispuși să se supună unei recoltări care durează 15 minute, fără a fi nevoie să alerge prima dată după un bilet de trimitere. Această libertate influențează pozitiv comportamentul orientat spre sănătate. Cu toate acestea, cel mai corect ar fi ca pacientul să efectueze analizele recomandate de medicul de familie sau alt medic specialist. Pe de o parte pentru că testele de screening recomandate variază în funcție de sex și grupe de vârstă, iar medicul ia în considerare istoricul familial și personal, ceea ce ar putea determina necesitatea altor analize. Pe de altă parte, dacă pacientul prezintă simptome, medicul alege analizele necesare în funcție de tabloul clinic. Analizele efectuate fără motive întemeiate pot face mai mult rău decât bine. Pentru a înțelege acest lucru, este important să știm că majoritatea valorilor de referință ale analizelor de laborator , sau ”valorile normale” – așa cum sunt folosite în limbajul uzual – se bazează pe calcule statistice și reprezintă limitele între care se situează 95% din valorile indivizilor aparent sănătoși. Prin urmare, din 100 de persoane sănătoase, la 5 dintre ele rezultatul unui anumit test se poate situa sub sau deasupra „valorilor normale”. Fără alte informații, nu se poate determina dacă acest rezultat este normal sau semnalează un proces patologic în cazul respectiv, ci doar medicul poate interpreta corespunzător având la dispoziție toate informațiile necesare.
Majoritatea erorilor sau a rezultatelor de laborator neconcludente sunt cauzate de recoltarea greșită, transportul necorespunzător al probelor și pregătirea insuficientă a pacientului. Pentru anumite analize, poate fi necesară pregătirea specială a pacientului (cum ar fi o dietă specială, evitarea efortului fizic, recoltarea la o anumită oră, recoltare multiplă, etc.), pentru altele este nevoie de explicarea tehnicii de autorecoltare a probelor.
Proba de urină, care este aparent cel mai ușor de colectat, necesită cel mai adesea recoltare repetată, deoarece rezultatul culturii bacteriene a urinei (urocultură) este neinterpretabilă dacă proba a fost contaminată datorită nerespectării tehnicii corecte de recoltare. Pentru urocultură trebuie colectată prima urină de dimineața, cu respectarea următoarelor etape a recoltării:
– Spălarea mâinilor și curățarea meatusului uretral cu săpun și clătirea abundentă cu apă caldă.
– Urinarea trebuie începută în cazul femeilor după separarea labiilor mari, iar în cazul bărbaților, după retragerea prepuțului.
– Primele trei secunde ale jetului de urină trebuie eliminate în toaletă, apoi recipientul de recoltare trebuie ținut sub jetul de urină fără întreruperea jetului, având grijă ca nici interiorul vasului, nici capacul să nu intre în contact cu nici o suprafață a pielii.
– Este necesară colectarea a aproximativ 10-15 ml de urină (de obicei, vasele de recoltare au un volum de 30-60 ml și nu este necesar să le umpleți complet).
– Capacul trebuie înșurubat cu grijă pe vas, iar apoi latura vasului trebuie ștearsă cu un prosop de hârtie și trebuie scris numele.
– Proba de urină trebuie adusă la laborator cât mai curând posibil (în cel mult 1-2 ore). Dacă acest lucru nu este posibil, urina poate fi păstrată în frigider timp de cel mult 4 ore. Este important de știut că anumite laboratoare nu acceptă probe pentru urocultură după ora 10 dimineața.
În prezent, o problemă majoră este că mulți încearcă să-și interpreteze singuri rezultatele testelor de laborator și să-și pună un diagnostic folosind internetul. Este important să înțelegeți că interpretarea rezultatelor trebuie făcută de către medic, plasându-le în contextul clinic, deoarece nu rezultatele testelor de laborator trebuie tratate, ci pacientul însuși.
Dr. Molnár Szabolcs, medic specialist în medicina de laborator