Infarct miocardic: simptome și posibilități de prevenție

S-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește opțiunile de îngrijire și tratament în cardiologie, dar infarctul miocardic rămâne una dintre principalele cauze de deces. Care sunt simptomele acestei afecțiuni și ce putem face pentru prevenire? Am discutat despre acest subiect cu dr. László Szidónia, medic primar cardiolog la Spitalul Județean de Urgență din Miercurea Ciuc.

– Infarctul miocardic rămâne încă una dintre cele mai comune probleme cardiace?

– Privind în ansamblu, infarctul miocardic este într-adevăr una dintre cele mai frecvente urgențe cardiovasculare și una dintre principalele cauze de deces, după insuficiența cardiacă.

– Care sunt cauzele acestei boli?

– Cauzele pot varia în funcție de vârsta pacienților. La pacienții tineri plăcile aterosclerotice depuse pe suprafața vaselor sanguine, în urma unui efort fizic intens, stres emoțional sau a unei furtuni de citokine, când echilibrul intern este perturbat, se pot rupe. În acest caz, grăsimile din sânge – colesterolul LDL, trigliceridele, moleculele de glucoză – împreună cu trombocitele, formează un trombus, practic un obstacol în fluxul sanguin, astfel încât, după obstrucție, livrarea de oxigen scade. În acest caz, este necesară o intervenție rapidă. Ruptura plăcii este însoțită în mod obișnuit de dureri în piept sau dificultăți de respirație. Aceste simptome sunt mai degrabă caracteristice tinerilor. La cei care au astfel de probleme, este important să se utilizeze medicamente care reduc grăsimile din sânge, deoarece acestea stabilizează placa.

La generația mai în vârstă sunt mai frecvente plăcile care conțin calciu și care se rup mai dificil, crescând în dimensiune în timp și putând închide complet artera. Acest lucru nu este însoțit de o furtună atât de mare ca în cazul tinerilor, deoarece atunci când arterele se îngustează, se dezvoltă circuite de sânge colaterale, astfel încât nu există un impact major atunci, când artera coronariană este blocată brusc. Plăcile pot fi evaluate foarte bine cu ajutorul Angio CT-ului. Pe lângă acestea există și alte modalități de a dezvolta un infarct.

– S-au dezvoltat mult modalitățile de îngrijire și tratament, cât de periculoasă este această afecțiune în prezent?

– Există o evoluție semnificativă în ceea ce privește modalitățile de îngrijire și tratament, dar deoarece nu toate cazurile de infarct ajung la timp în spital, această afecțiune rămâne în continuare periculoasă. S-a demonstrat de nenumărate ori că una dintre cele mai frecvente complicații ale infarctului, aritmia, este mortală într-un procent foarte mare din cazuri, în special când apare în afara spitalului. Modalitățile de îngrijire au făcut și continuă să facă progrese uriașe, dar întrebarea este cât de accesibile sunt noile servicii pentru populație și cât de repede ajung pacienții la opțiunile care le pot salva viața.

– La ce vârstă apare cel mai frecvent infarctul miocardic? Și afectează mai mult bărbații sau femeile?

– Vârsta este din ce în ce mai puțin semnificativă: în ultimele decenii vârsta pacienților care suferă un infarct miocardic a scăzut clar, adică populația afectată este din ce în ce mai tânără. La vârsta mai fragedă, această problemă cardiacă este mai frecventă la bărbați, dar mai târziu, la vârsta mai înaintată, proporția de bărbați și femei afectați devine echilibrată.

– Care sunt simptomele infarctului miocardic?

– Simptomele principale sunt presiunea puternică și intensă în piept (senzația de strângere în piept), dificultățile de respirație și transpirația.

– Cum trebuie să acționăm dacă observăm simptomele menționate?

– Este absolut necesar să mergem cât mai curând posibil la spital, să sunăm la ambulanță.

– Ce este recomandabil să facem pentru prevenirea infarctului?

– Acesta este cel mai important factor, prevenția. Pentru aceasta, trebuie să trăim într-un mod echilibrat, să facem sport, să evităm dieta cu calorii goale. Este important să ne menținem sub control greutatea corporală, tensiunea arterială, nivelul grăsimilor din sânge și glicemia. Și nu ar trebui să fumăm. Cu aceste restricții, se poate amâna apariția unui infarct, chiar dacă există o predispoziție pentru aceasta.

– Care sunt factorii de risc?

– Factorii de risc includ nivelul ridicat al grăsimilor din sânge, obezitatea, istoricul familial de boli. De obicei, există o interacțiune între mai mulți factori. Este important să fim atenți la aceștia și, cu o atenție adecvată, să putem amâna momentul în care acestea pot cauza probleme grave.

– Care sunt cele mai benefice forme de exerciții fizice pentru inimă?

– În scopul prevenirii, sunt recomandate exercițiile cardiovasculare, dar moderarea și progresivitatea sunt foarte importante în acest domeniu. Consider că exercițiile cu greutatea proprie sunt foarte bune, alergarea, ciclismul, înotul, drumețiile. Înotul este una dintre cele mai bune forme de exerciții fizice, deoarece nu afectează articulațiile. Dacă cineva a trecut printr-un eveniment cardiovascular, este la fel de important să facă mișcare. Ar fi foarte utilă existența unor facilități de recuperare, unde pacienții să înceapă să facă mișcare sub supravegherea unui specialist, conform sfaturilor acestuia, dar, din păcate, în țara noastră, această facilitate este greu de accesat la nivel național. Progresivitatea este esențială și, dacă este posibil, este recomandată o formă de mișcare supervizată de un specialist pentru pacienți.

În protecția rinichilor

 

Pe 14 martie a fost Ziua Mondială a Rinichilor. Societatea Internațională de Nefrologie atrage atenția prin această zi asupra faptului că bolile renale cronice afectează anual aproximativ 850 de milioane de oameni la nivel global și frecvența acestora este în creștere. Am discutat cu dr. Ilyés Andrea, medic primar nefrolog, despre bolile renale, modalitățile de tratament și prevenire.

 

– Care sunt cele mai frecvente probleme renale?

– Cea mai frecventă este considerată insuficiența renală cronică. Există numeroase cauze declanșatoare, printre care cele mai semnificative sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. Aceste două boli afectează din ce în ce mai mulți oameni, astfel încât și proporția insuficienței renale crește. Din păcate, simptomele apar foarte târziu, așa că pacienții ajung de obicei la nefrolog într-un stadiu avansat. Mai există și afecțiuni renale primare sau secundare care se transformă în insuficiență renală cronică, dar cele menționate sunt cele două cauze cele mai comune. Problema apare cel mai des la vârstnici. Din păcate, insuficiența renală cronică s-a transformat într-unul dintre principalele factori de mortalitate: aproximativ 10% din populația mondială și cea a României este afectată și această proporție crește în mod constant. Pentru a preveni problemele renale cauzate de hipertensiunea arterială și diabetul zaharat, este foarte important să se acorde atenție menținerii tensiunii arteriale la niveluri adecvate, controlului adecvat al glicemiei, dietei, unui stil de viață sănătos, exercițiilor fizice și prevenirii obezității.

– Care sunt simptomele la care ar trebui să fie atenți pacienții?

– Insuficiența renală are foarte puține simptome, și aceste simptome apar numai în stadiile avansate, când practic ceea ce putem face, se rezumă la încetinirea progresiei bolii. Totodată, în stadiul avansat nu mai putem întârzia timp îndelungat dializa. De aceea, le recomand medicilor de familie și pacienților, să includă în testele de screening anuale teste de urină, de uree și creatinină. Din urină, putem identifica multe parametri – proteinurie, sânge în urină – care  indică medicului că poate exista o problemă și atunci medicul de familie trimite pacientul la nefrolog.

– Care sunt modalitățile de tratament?

– Modalitățile de tratament au avansat mult și aceste noi metode devin tot mai accesibile, iar pacienții au un rol și o responsabilitate foarte mare în acestea. De multe ori este necesară o schimbare a stilului de viață, modificarea dietei, introducerea exercițiilor fizice, iar în aceste cazuri progresul nu va fi posibil fără cooperarea pacientului. Există și noi medicamente în dezvoltare, mai multe molecule care ar putea ajuta în anumite cazuri. Există un medicament nou care este încă în faza de testare, și unul care va fi în curând la îndemâna nefrologilor, iar rezultatele testelor sunt încurajatoare, sugerând că aceste noi medicamente pot ajuta mult la încetinirea progresiei insuficienței renale deja instalate sau la prevenirea acesteia.

– Dializa este tratamentul pentru pacienții cu insuficiență renală în stadiu avansat. Mulți se tem de acest tratament, ce ați sublinia pentru ei despre această procedură?

– Dializa este atuul nostru, salvează vieți până în prezent, fiind un tratament foarte util. Există și aici progrese, noi directive pentru îngrijirea pacienților. Din păcate observăm o scurtare a duratei de viață, îmbătrânirea se accelerează, dar totuși, este o alternativă pentru viață, este util și ne bucurăm că avem această opțiune pentru pacienți. Pacienții care necesită dializă trebuie să participe de trei ori pe săptămână la tratament și procedura durează aproximativ patru ore. Tratamentul are loc într-un centru de dializă, unde sângele este filtrat cu ajutorul aparatelor si filtrelor. Există o altă formă de dializă, dializa peritoneală, pe care pacientul o face acasă de patru ori pe zi. Aceasta este o procedură de aproximativ jumătate de oră. Dializa nu împiedică pacienții să trăiască o viață plină, pot călători, de exemplu, deoarece acest tratament este disponibil peste tot în lume, dacă merg în vacanță, vor găsi un centru unde li se poate face tratamentul.

– Ce putem face pentru prevenție?

– Verificati anual paremetrii renali sus menționati, iar dacă există orice abatere, consultați un nefrolog. De asemenea este foarte important să se țină cont de sfaturile medicale privind schimbarea stilului de viata, regim alimentar, exercitii fizice etc. pentru că acestea sunt măsuri în care are pacientul un “cuvânt de spus”, o frână de tras. Din pâcate aici aderența și complianța este cea mai mică. Cu cât prelungim viața rinichiului, cu atât este mai lungă și viața pacientului.  Este o muncă de echipă, o colaborare și comunicare bună cu medicul/medicii curanți. Odată inițiată dializa, singura modalitate de a abandona acest tratament este transplantul renal.

Explorând sănătatea reproductivă: De la primul consult ginecologic la prevenţie şi educaţie

Interviu cu dr. Major-Rácz Tímea, medic specialist obstetrică-ginecologie la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Miercurea-Ciuc

Sănătatea reproductivă este un aspect crucial

al bunăstării noastre generale, iar consultaţiile ginecologice joacă un rol semnificativ în menţinerea acesteia. În acest articol, realizat cu sprijinul dr. Major-Rácz Tímea, vom explora momentul potrivit pentru prima vizită la ginecolog, semnele care ar trebui să ne alarmeze şi modalităţile de prevenire a afecţiunilor ginecologice.

Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le poate auzi un medic ginecolog este „la ce vârstă ar trebui să aibă o fată primul consult ginecologic?”, în această privinţă, dr. Major-Rácz Tímea ne explică faptul că aceasta este o întrebare legitimă, însă răspunsul nu este unul simplu sau universal, pentru că nu există o vârstă specifică la care ne este indicat să ne prezentăm pentru prima dată la ginecolog. Potrivit acesteia, aducerea unei tinere, la o vârstă destul de fragedă, poate fi o experienţă traumatizantă, mai ales dacă nu există o indicaţie specifică că ar avea nevoie. „Este o traumă pentru copil să fie adus la ginecolog, să fie pus pe o masă ginecologică, mai ales dacă nu are nicio indicaţie pentru care să vină. (…) În cazul în care este nevoie de un consult, o să fie făcută o ecografie abdominală, nu traumatizăm, nu o punem pe masa ginecologică să verificăm organele genitale externe”, subliniază dr. Major-Rácz Tímea.

Însă, medicul ne explică faptul că există anumite situaţii în care este indicat ca o fată să fie adusă la un consult, mai ales dacă aceasta simte dureri abdominale severe în timpul menstruaţiei sau în alte momente ale ciclului menstrual, dacă are sângerări abundente sau alte simptome neobişnuite. Totodată, începerea vieţii sexuale este un moment potrivit pentru primul consult ginecologic. Dr. Major-Rácz Tímea subliniază faptul că este important ca la aproximativ 3 ani de la debutul vieţii sexuale să se facă un consult şi pentru testul Babeş-Papanicolau, fiind o metodă foarte bună pentru a găsi o schimbare la nivelul colului uterin care ar putea duce la cancer.

Principalele afecţiuni şi simptome care necesită atenţie medicală

Conform interlocutorului nostru, ciclurile menstruale neregulate reprezintă unul dintre semnele pe care le observăm frecvent şi care pot indica o problemă. Dacă după vârsta de 18 ani aveţi cicluri menstruale neregulate sau dacă experimentaţi dureri intense în timpul ciclului menstrual, sângerări abundente sau orice alt simptom care vă provoacă disconfort, este recomandat să se facă un consult ginecologic. „Dacă avem orice simptomatologie care dă un sentiment de disconfort, atunci ne putem adresa medicului”, ne indică specialistul.

De asemenea, medicul ne spune faptul că scurgerile vaginale pot fi un indicator al sănătăţii reproductive. Scurgerile normale sunt albicioase şi nu au miros neplăcut. Însă dacă observaţi scurgeri abundente, cu un miros neplăcut sau de o culoare neobişnuită, este important să consultaţi un medic.

Importanţa prevenţiei

Potrivit dr. Major-Rácz Tímea, prevenţia joacă un rol important în menţinerea sănătăţii reproductive. Educaţia sexuală, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi este esenţială pentru a-i informa despre riscurile şi modalităţile de prevenire a afecţiunilor ginecologice.

Totodată, utilizarea regulată a prezervativelor poate reduce riscul de infecţii cu transmitere sexuală, protejează împotriva sarcinilor nedorite.

Vaccinarea împotriva HPV (Human Papilloma Virus) este, de asemenea, importantă pentru prevenirea infecţiilor cu acest virus, care pot duce la afecţiuni precum cancerul de col uterin. „Este recomandat ca atât fetele cât şi băieţii să fie vaccinaţi împotriva HPV”, precizează specialistul.

În cadrul discuţiei am întrebat-o pe dr. Major-Rácz Tímea dacă sunt paciente care vin la specialist cu anumite mituri legate de această specialitate. Aceasta ne-a răspuns că da, sunt destule mituri pe care le aude, mai ales atunci când vine vorba despre pacientele care doresc să rămână însărcinate. „Ideea că ridicarea picioarelor spre tavan după contactul sexual poate îmbunătăţi şansele de concepţie este doar un mit şi nu are nicio bază ştiinţifică”, precizează medicul.

În plus, medicul ginecolog ne spune că tot mai des sunt tinere care se confruntă cu cicluri menstruale neregulate. Acest lucru poate fi influenţat şi de stilul de viaţă, inclusiv alimentaţia şi nivelul de activitate fizică. Promovarea unui stil de viaţă sănătos, care include o alimentaţie echilibrată şi exerciţii fizice regulate, poate contribui la menţinerea sănătăţii reproductive. Legat de acest subiect, dr. Major-Rácz Tímea ne recomandă aplicaţiile mobile prin care putem urmări parcursul ciclului menstrual, astfel încât să ne dăm seama dacă este o problemă sau nu. „Dacă se dereglează din cauza stresului, poate avem examene, poate plecăm undeva, ne mutam, atunci este normal, pentru că se întâmpla o dată, nu este ceva regulat”, ne explică medicul.

Provocarea specialităţii medicale

„Eu cred ca este cea mai frumoasă specialitate, avem satisfacţia de a urmări o pacientă care doreşte să rămână însărcinată. Urmărim creşterea fătului, suntem acolo în momentul magic în care femeile devin mame, când se formează o familie, ea, copilul şi tatăl. Avem contact mereu cu pacientele, iar provocarea este exact asta, faptul că  într-un moment ai minim doi pacienţi, simultan, mama şi fătul, dacă se întâmplă orice, mereu ne gândim că sunt două persoane. La celelalte specialităţi, ca şi în ginecologie, mereu este un pacient, la care trebuie să-i găsim boala, să punem un diagnostic, iar în obstetrică, din fericire, în majoritatea cazurilor avem o pacientă aptă, sănătoasă, care a obţinut o sarcină unde ambii sunt bine, suntem acolo astfel încât parcursul să fie unul bun. Avem un balans, mereu primim o viaţa nouă”, ne dezvăluie dr. Major-Rácz Tímea.

EMILIA ŞERDEAN.

SURSA: Informatia Harghitei, martie 21, 2024

Afecţiuni pulmonare, cât de sensibili sunt plămânii noştri?

Interviu cu dr. Dombi István-Levente, medic primar pneumolog la Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea-Ciuc


În cadrul unui interviu realizat cu dr. Dombi István-Levente, acesta ne-a explicat despre afecţiunile la nivelul aparatului respirator, care sunt cele mai des întâlnite şi care sunt provocările din aceasta specialitate medicală.

În ceea ce priveşte afecţiunile pulmonare, medicul specialist ne explică faptul că aceste afecţiuni se pot împărţi pe parcursul celor 24 de ore, luând în vedere şi tulburările respiratorii din timpul somnului. „Aici, mă refer la apneea în somn care este o boală destul de nouă, şi care câştigă teren pe zi ce trece, având în vedere că poate să cauzeze nişte complicaţii cardiovasculare, neurovasculare, metabolice, chiar şi respiratorii, pentru că după fiecare apnee există o desaturare, adică o scădere a nivelului de oxigen din sânge şi atunci desigur lipsa de oxigen în organism poate cauza diverse complicaţii”, precizează dr. Dombi István-Levente.

Potrivit acestuia, afecţiunile pot fi împărţite pe mai multe grupe, în funcţie de substratul morfopatologic, care dă de fapt originea acestor boli. Patologia infecţioasă, virusurile, precum Covid-19, bacteriile ca TBC-ul, fungi, paraziţi şi alte microorganisme care pot cauza bronşitele care ţin de căile respiratorii inferioare, pentru că de superioare se ocupă şi ORL-işti. „Desigur mai sunt şi pneumonii, bronhopneumonii, aprinderile de plămâni. Cele inflamatorii, aici la fel intră bronşitele, depinde pe ce substart, BPOC-ul, boala pulmonară obstructivă cronică, care în general se datorează efectului fumatului pe termen lung. Astmul care poate să fie de mai multe tipuri: astm alergic, astm profesional (legat de profesia pacientului – zugravi, tâmplari, brutari). Astmul se poate dezvolta şi pe baza unor reacţii alergice la unele substanţe din exterior sau la nişte medicamente, precum aspirina”, ne explică specialistul.

O altă grupă reprezintă afecţiunile tumorale sau neoplazice. Acestea pot fi benigne sau maligne – canceroase. Medicul pneumolog a aminti şi de afecţiunile idiopatice, al căror cauză nu este cunoscută, ca de exemplu sarcoidoza. Sunt boli care aparţin altor sisteme, aparate care pot să aibă un efect secundar la nivelul aparatului respirator.

Dezvoltarea fiziologică a plămânilor, conform interlocutorului nostru, atinge punctul culminant undeva la vârsta de 20 de ani, după care intră într-o perioadă de maximă activitate. Ajungem la vârsta de 50-60 de ani, atunci când avem parte de un declin fiziologic, biologic normal. „Dacă pacientul până la vârsta de 20 de ani sau între 50-60 de ani este în contact cu substanţe toxice din jur, din punct de vedere profesional sau pentru că fumează, intervin alergenii sau alte boli care pot avea un efect asupra aparatului respirator. În aceste situaţii există surpriza de avea o boală pulmonară”, precizează dr. Dombi István-Levente.

Conform acestuia, copii mici, care suferă de infecţii pulmonare, bacteriene sau virale, la intervale destul de scurte de timp îşi întăresc imunitatea, „asta este viaţa şi acest lucru se întâmplă când corpul nostru trebuie să se întâlnească cu astfel de infecţii, ori bacteriene ori virale”. Riscul ca un copil să dezvolte o afecţiune pulmonară este mai mare atunci când a fost internat de mai multe ori cu astfel de probleme.

Provocările din specialitatea medicală

Pandemia de COVID-19 a fost o adevărată provocare pentru sistemul medical, lăsând traume chiar şi după vindecare pacienţilor. „Acestea se numesc sechele, de tip fibroză pulmonară. Dacă facem o radiografie, în mod normal plămânul ar trebui să se vadă în negru, dar cu vascularizaţie şi bronşii, care sunt mai opace. În cazul covidului şi cei care au avut nişte bronhopneumonii bilaterale difuze, acolo am văzut numai opacităţi, care acopereau toată suprafaţa plămânilor, aşa s-a văzut de foarte multe ori la cei care aveau forme foarte severe. Asta înseamnă că oxigenul nu intră în sânge, pentru că nu poate. Adică, covidul, o infecţie multisistemică, care a atins mai multe organe şi sisteme, a atins căile aeriene, unde a făcut o inflamaţie, a atins alveolele unde la fel, a făcut o inflamaţie probabil cu formarea unor secreţii prin care oxigenul trece mult mai greu. O îngroşare a intersiţiului prin care trece oxigenul, adică fibroză, şi nişte tulburări la nivelul vaselor de sânge, prin formarea unor cheaguri. Este o boală complexă”, ne explică medicul specialist pneumolog.

Majoritatea pacienţilor care se prezintă la secţia de pneumologie, ne dezvăluie interlocutorul nostru, sunt cei care suferă de simptome precum tuse, uscată sau productivă, respiraţie şuierătoare, care poate însemna obstrucţie în căile aeriene, superioare sau inferioare, presiune la nivelul cutiei toracice, somnolenţă sau oprirea respiraţiei în timpul somnului. Potrivit acestuia, durerile toracice se datorează bolilor degenerative ale coloanei vertebrale. Dacă durerea provine de la coloană, atunci durerea se simte la mişcare şi poate iradia la nivelul membrelor.

O cauză frecventă a bolilor pulmonare este fumatul. Acum, şi-au făcut apariţia tot mai multe alternative ale fumatului clasic, printre care ţigările electronice şi vape-urile. „Cu acestea vin boli noi, nu avem încă experienţă cu aceste substanţe noi. Aceste substanţe inhalate de tineri favorizează pe termen lung alte complicaţii. Aceşti oameni care fumează alternativele, vape-uri, în viitor sunt mai susceptibili să fie fumători clasici decât cei care nu fumează. La nivelul populaţiei este o concepţie greşită legat de fumat şi de efectele fumatului pe termen scurt şi lung. Vin pacienţi la vârsta de 60 de ani, care au fumat în tinereţe 20 de ani, un pachet pe zi. Atunci sunt întrebat: de ce am boală pulmonară? Dar nu realizează că a fumat 20 de ani, poate chiar în perioada de maximă activitate a plămânului. Efectele fumatului nu vin dintr-o dată – unii spun am fost mai bine când am fumat, da, dar aceste efecte vin în termen lung. Este foarte importantă şi receptivitatea faţă de boală a persoanei respective, care a fumat. Unii fumează 80 de ani fără efecte, alţii fumează 10 ani, după care dezvoltă o tumoră pulmonară sau sunt care nu fumează deloc şi dezvoltă o tumoră pulmonară. Receptivitatea organismului la aceste substanţe contează foarte mult, în apariţia acestor boli pulmonare”, ne lămureşte dr. Dombi István-Levente.

Medicul primar pneumolog ne explică faptul că verificarea plămânilor se face în funcţie de situaţia în care ne aflăm. Dacă suntem conştienţi de faptul că avem o afecţiune pulmonară, atunci verificarea se face o dată la 3-4 luni sau după cum recomandă medicul. Când ajungem la vârsta de 50 de ani, atunci este indicat să facem o radiografie pentru a vedea dacă totul este în regulă.

Dr. Dombi István-Levente ne dezvăluie faptul că la nivelul secţiei de pneumologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă din Miercurea-Ciuc, majoritatea pacienţilor vin cu bronhopneumonii, pneumonii, aprinderi de plămâni, BPOC, astm, tumori, TBC, apnee în somn.

EMILIA ŞERDEAN
SURSA: Informatia Harghitei, martie 11, 2024

Inima, organul fără de care nimic nu ar fi posibil

Interviu cu dr. Szakács Emőke, medic primar cardiolog, şeful secţiei de cardiologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Miercurea-Ciuc, despre afecţiunile cardiace, factori care ne pun în risc şi care sunt primele semne că am avea nevoie de un consult. Importanţa prevenţiei, care sunt paşii de urmat în a ajunge la specialist

 

– Auzim tot mai mult de afecţiuni cardiace, care ar fi cele mai des întâlnite?

– Cel mai frecvent întâlnim pacienţi cu hipertensiune arterială. Cred că putem să spunem că este boala secolului. Încet-încet nu mai sunt persoane care să nu sufere de hipertensiune arterială.

Marea majoritate a cazurilor pe care le întâlnim în sistemul ambulator (pacienţi care vin cu programare şi nu necesită spitalizare) sunt pacienţii cu hipertensiune arterială.

Pacienţii care necesită spitalizare sunt foarte frecvent cei care suferă de insuficienţă cardiacă şi cei cu boală cardiacă ischemică (suferinţă ale arterelor inimii). Sunt frecvente şi tulburările de ritm şi de conducere, adică bolile sistemului electric al inimii.

– Care sunt afecţiunile pe care le întâlniţi cel mai rar la pacienţii cardiaci?

– Clinicile din centrele universitare sunt specializate pe anumite profiluri de patologie. Însă aici, într-un centru judeţean de urgenţă întâlnim toată gama de patologie cardiacă. Bolile genetice, bolile cardiace congenitale sunt mai rar întâlnite.

– Care ar putea fi semnele că putem avea o afecţiune cardiacă şi care sunt paşii spre a verifica acest lucru?

– În primul rând cred că ar trebui să se pună un accent mai mare pe prevenţie. Parcă în ultimii 2-3 ani am început să vedem o tendinţă favorabilă în direcţia aceasta şi asta ne bucură. Adică oamenii se preocupă de sănătatea lor şi vin la consult fără să aibă o problemă anume. Vin să vadă dacă lucrurile sunt în regulă. Asta este foarte bine şi cu asta ar trebui să începem.

Trebuie să ştim că hipertensiunea arterială, în marea majoritate a cazurilor, nu provoacă niciun simptom. Nu doare, nu deranjează cu nimic şi atunci avem tendinţa să ignorăm acest aspect. Pacienţii, cel mai adesea, se adresează unui specialist când deja au o complicaţie a bolii. Accesibilitatea la tensiometre este foarte facilă aşa că ar fi foarte bine să monitorizăm tensiunea arterială la domiciliu. Dimineaţa, după o noapte odihnitoare, tensiunea arterială ar trebui să fie sub 140/90 mmHg. În timpul zilei, dacă măsurăm valori puţin peste această valoare, nu trebuie să ne alarmăm. Organismul se adaptează la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă avem o zi mai stresantă, o zi mai obositoare, e normal să avem valori uşor mai mari. Dacă vedem că valorile mai mari sunt regula şi nu excepţia, atunci trebuie să mergem la un consult, în primul rând la medicul de familie. Nu neapărat orice hipertensiv trebuie să ajungă la specialist. Avem medici de familie foarte pricepuţi, care pot iniţia un tratament antihipertensiv şi dacă lucrurile nu merg cum trebuie, atunci dânşii recomandă consultul de specialitate.

Dacă cineva simte durere în piept – strângere sau apăsare, mai ales dacă acestea apar la supărare sau la efort, trebuie să se adreseze unui specialist. În caz de înţepături sau junghi mai rar trebuie să ne alarmăm pentru că aceste acuze sunt, de obicei, dureri de perete toracic (muşchi, oase, articulaţii) şi nu de origine cardiacă.

– Este stresul un factor atunci când vorbim despre bolile inimii?

– Absolut, pentru că înseamnă producţie de cortizol, de hormoni de stres, înseamnă rigiditate vasculară, înseamnă hipertensiune arterială, ateroscleroză accelerată. Este un factor de risc greu evitabil cu actualul stil de viaţă. Vedem tot mai multe cazuri şi la vârste tot mai tinere, suferinţe care au la bază ateroscleroza – accidente vasculare cerebrale si coronariene (infarct miocardic).

– La ce interval de timp recomandaţi consulturile, indiferent dacă suferim sau nu de afecţiuni cardiace?

– Prevenţia ar fi foarte utilă – să facem un set de analize anual, să ne monitorizăm tensiunea arterială la domiciliu. Dacă avem probleme cu glicemia, cu colesterolul, cu greutatea corporală, dacă suntem fumători sau dacă am avut probleme cardiace în familie, atunci e bine să avem parte de o evaluare în scop de screening. În funcţie de rezultatul acestei evaluări ni se va specifica la ce intervale de timp este bine să fim reevaluaţi. Trebuie să ştim că şi vârsta este un factor de risc, iar la doamne pierderea protecţiei hormonale, adică menopauza, este un factor de risc cardiovascular important.

– Când ne adresăm unui consult de specialitate şi cum putem şti sigur că am ajuns la locul potrivit?

– Hipertensiunea arterială, durerile în piept, dispneea (lipsă de aer) la efort sau în timpul nopţii, edemele gambelor, sunt acuze care ar trebui să ne determine să ne adresăm unui specialist. Palpitaţiile, ameţelile, pierderile de conştiinţă, sunt, de asemenea, simptome care ne recomandă un consult cardiologic.

Mă folosesc de această ocazie să revizuim parcursul pacientului în cazul în care acesta bănuieşte o suferinţă cardiacă. Frecvent auzim că „ne-am dus la urgenţă şi nu ni s-a făcut nimic, am aşteptat…”. Din păcate, lipsa de informare corectă despre modul de funcţionare a sistemului medical determină apariţia multor neînţelegeri. Dacă apare o problemă medicală care reprezintă o urgenţă (şi aici vorbesc strict din punct de vedere cardiologic) – ne apasă în piept, simţim sufocare, am avut pierdere de conştiinţă – atunci ne adresăm serviciului de urgenţă. Pacientul ajuns la urgenţă trece printr-o evaluare preliminară (triaj) unde se decide în ce categorie de urgenţă se încadrează. Evident, cazurile cu risc vital sunt prioritare. Prima dată se acordă asistenţă medicală urgenţei majore.

Dacă avem probleme cronice (acuze care persistă, valorile tensionale nu sunt controlate, avem nevoie de o ajustare a terapiei) atunci ne înscriem la ambulatoriul de specialitate, unde este necesară programarea (telefonică/online) şi este nevoie de bilet de trimitere de la medicul de familie.

EMILIA ŞERDEAN 

SURSA: Informatia Harghitei, februarie 6, 2024

Mic ghid pentru efectuarea testelor de laborator

Analizele de laborator sunt accesibile oricui, chiar și fără bilet de trimitere. De la analizele de bază până la cele genetice, puteți realiza orice test în cazul în care sunteți curiosi dintr-un anumit motiv și nu vă deranjează să cheltuiți banii. Această abordare are atât avantaje, cât și dezavantaje.

Un aspect pozitiv este economisirea considerabilă de timp atunci când pacientul vine deja cu rezultatele la medic (în cazul testelor de rutină) și pacienții sunt mai dispuși să se supună unei recoltări care durează 15 minute, fără a fi nevoie să alerge prima dată după un bilet de trimitere. Această libertate influențează pozitiv comportamentul orientat spre sănătate. Cu toate acestea, cel mai corect ar fi ca pacientul să efectueze analizele recomandate de medicul de familie sau alt medic specialist. Pe de o parte pentru că testele de screening recomandate variază în funcție de sex și grupe de vârstă, iar medicul ia în considerare istoricul familial și personal, ceea ce ar putea determina necesitatea altor analize. Pe de altă parte, dacă pacientul prezintă simptome, medicul alege analizele necesare în funcție de tabloul clinic. Analizele efectuate fără motive întemeiate pot face mai mult rău decât bine. Pentru a înțelege acest lucru, este important să știm că majoritatea valorilor de referință ale analizelor de laborator , sau ”valorile normale” – așa cum sunt folosite în limbajul uzual – se bazează pe calcule statistice și reprezintă limitele între care se situează 95% din valorile indivizilor aparent sănătoși. Prin urmare, din 100 de persoane sănătoase, la 5 dintre ele rezultatul unui anumit test se poate situa sub sau deasupra „valorilor normale”. Fără alte informații, nu se poate determina dacă acest rezultat este normal sau semnalează un proces patologic în cazul respectiv, ci doar medicul poate interpreta corespunzător având la dispoziție toate informațiile necesare.

Majoritatea erorilor sau a rezultatelor de laborator neconcludente sunt cauzate de recoltarea greșită, transportul necorespunzător al probelor și pregătirea insuficientă a pacientului. Pentru anumite analize, poate fi necesară pregătirea specială a pacientului (cum ar fi o dietă specială, evitarea efortului fizic, recoltarea la o anumită oră, recoltare multiplă, etc.), pentru altele este nevoie de explicarea tehnicii de autorecoltare a probelor.

Proba de urină, care este aparent cel mai ușor de colectat, necesită cel mai adesea recoltare repetată, deoarece rezultatul culturii bacteriene a urinei (urocultură) este neinterpretabilă dacă proba a fost contaminată datorită nerespectării tehnicii corecte de recoltare. Pentru urocultură trebuie colectată prima urină de dimineața, cu respectarea următoarelor etape a recoltării:

          – Spălarea mâinilor și curățarea meatusului uretral cu săpun și clătirea abundentă cu apă caldă.

          – Urinarea trebuie începută în cazul femeilor după separarea labiilor mari, iar în cazul bărbaților, după retragerea prepuțului.

          – Primele trei secunde ale jetului de urină trebuie eliminate în toaletă, apoi recipientul de recoltare trebuie ținut sub jetul de urină fără întreruperea jetului, având grijă ca nici interiorul vasului, nici capacul să nu intre în contact cu nici o suprafață a pielii.

          – Este necesară colectarea a aproximativ 10-15 ml de urină (de obicei, vasele de recoltare au un volum de 30-60 ml și nu este necesar să le umpleți complet).

           – Capacul trebuie înșurubat cu grijă pe vas, iar apoi latura vasului trebuie ștearsă cu un prosop de hârtie și trebuie scris numele.

           – Proba de urină trebuie adusă la laborator cât mai curând posibil (în cel mult 1-2 ore). Dacă acest lucru nu este posibil, urina poate fi păstrată în frigider timp de cel mult 4 ore. Este important de știut că anumite laboratoare nu acceptă probe pentru urocultură după ora 10 dimineața.

În prezent, o problemă majoră este că mulți încearcă să-și interpreteze singuri rezultatele testelor de laborator și să-și pună un diagnostic folosind internetul. Este important să înțelegeți că interpretarea rezultatelor trebuie făcută de către medic, plasându-le în contextul clinic, deoarece nu rezultatele testelor de laborator trebuie tratate, ci pacientul însuși.

 

Dr. Molnár Szabolcs, medic specialist în medicina de laborator

Diabet zaharat: crește continuu numărul de pacienți

La nivel global și în regiunea noastră, numărul persoanelor diagnosticate cu diabet crește de la an la an. În special, crește prevalența diabetului de tip 2, dar tot mai des întâlnim și diabetul de tip 1, care apare în mod caracteristic în copilărie și adolescență.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în 2021, diabetul a afectat 537 de milioane de oameni la nivel mondial. Diabetul de tip 1, cunoscut și sub denumirea de diabet dependent de insulină, reprezintă aproximativ 10% din această cifră. Este o boală autoimună în care celulele producătoare de insulină din pancreas sunt distruse. Acest tip de diabet poate apărea la orice vârstă, dar de obicei debutează în copilărie și adolescență, cu un vârf mai mic în jurul vârstei de 2-5 ani și un vârf mai mare în jurul vârstei de 10-16 ani. Debutul bolii variază și în funcție de sezon, în lunile reci avem mai multe cazuri noi. Incidența diabetului de tip 1 la copii crește și în regiunea noastră. 

Ereditatea predispusă la boli autoimune și factorii de mediu, precum rubeola, oreionul și virusurile ECHO, joacă un rol în dezvoltarea acestei afecțiuni. Diabetul cu valori ușor crescute nu provoacă simptome, iar adesea descoperim niveluri crescute de zahăr în sânge doar în timpul unui control de rutină. În multe cazuri, simptomele specifice ale bolii apar în timpul unei infecții virale sezoniere. Simptomele specifice sunt setea intensă, uscăciunea în gură, urinarea frecventă, vedere încețoșată și pierdere în greutate rapidă în ciuda unei creșteri aparente a apetitului, ceea ce este evident mai ales în cazul copiilor mici.

Diabetul de tip 1 nu are un tratament curativ în stadiul actual al științei. Cu o terapie adecvată adaptată copilului, însă, simptomele pot fi controlate. Deoarece producția de insulină este afectată în mod ireversibil în cazul acestei forme de diabet, pacienții mici vor avea nevoie de terapie cu insulină pe tot parcursul vieții. Aceasta poate implica administrarea zilnică de insulină cu acțiune rapidă și lentă sau utilizarea unei pompe de insulină care livrează continuu cantități mici de insulină rapidă.

În ultimii ani, în țara noastră, au devenit disponibile dispozitive de monitorizare continuă a nivelului de zahăr în sânge, senzori care permit monitorizarea la distanță a nivelului de zahăr pentru părinți și diabetologi. Aceste dispozitive permit menținerea unui metabolism al glucozei similar celui al unei persoane sănătoase și, nu în ultimul rând, aduc schimbări semnificative în calitatea vieții. Ele elimină necesitatea măsurării frecvente a zahărului în sânge, inclusiv în timpul nopții sau dimineața, asigurând astfel un somn odihnitor, extrem de important pentru organism. În județul Harghita la Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc există posibilitatea aplicării și monitorizării acestor dispozitive, fiind unica instituție medicală din zonă care oferă această opțiune.

Pe lângă injecțiile de insulină, regimul alimentar și exercițiile fizice regulate joacă un rol semnificativ în tratamentul diabetului la copii. În dieta diabetică, cantitatea de carbohidrați trebuie distribuită corespunzător între diferite mese, iar alimentele care conțin zahăr adăugat trebuie evitate. Se recomandă prioritizarea consumului de alimente bogate în fibre și legume.

Aproape toți părinții se îngrijorează atunci când medicul le spune că copilul lor suferă de diabet de tip 1. Nu este de mirare, deoarece adesea este necesară o schimbare completă a stilului de viață – dietă, exerciții fizice regulate, tratament cu insulină, monitorizare a glicemiei – și pot apărea simptome neplăcute sau complicații potențiale. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că, cu atenție sporită, dar și copiii diabetici pot duce o viață plină. În plus, există în prezent numeroase grupuri de suport și tabere unde persoanele afectate pot împărtăși reciproc experiențele și îngrijorările. 

 

Dr. Izsák Adél, medic specialist diabetolog 

Cabinet de cardiologie pediatrică în Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc

De la nou-născuți până la vârsta de 18 ani, așteptăm micii pacienți în cadrul cabinetului de cardiologie pediatrică al Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc. 

Cabinetul de cardiologie pediatrică funcționează aproape de un an în cadrul ambulatoriului spitalului. Se realizează aici diagnosticul și tratamentul malformațiilor congenitale ale inimii și al bolilor dobândite ale sistemului cardiovascular (cum ar fi tulburările de ritm cardiac, afecțiunile miocardice, hipertensiunea arterială, bolile inflamatorii). Consultațiile se fac la recomandarea medicului de familie sau a pediatrului, cu bilet de trimitere, prin programare online sau în cazuri de urgență.

Pacienții care ne caută, prezintă adesea simptome precum oboseală, creștere insuficientă în greutate, dureri în piept, bătăi puternice ale inimii sau prezența unui suflu cardiac descoperit anterior de un medic. Realizăm și consultări de control pentru bolile cardiace deja diagnosticate. De asemenea, se recomandă examinarea cardiologică a copiilor cu boli cronice pentru monitorizarea funcției cardiace.

Cum se desfășoară examinarea?

După cunoașterea istoricului medical al familiei și al pacientului, urmează următoarele examinări, niciuna dintre acestea neavând caracter dureros. Aceste investigații sunt mai eficiente la copiii calmi și cooperanți. De aceea, este esențial ca copiii, în special cei mai mici, să vină la consultație odihniți, sătui, binedispuși și însoțiți de jucăria preferată. În același timp, subliniem importanța prezenței unui însoțitor calm și răbdător.

– Examinare fizică: similară cu examinarea pediatrică obișnuită, cu accent pe ascultarea inimii și palparea pulsului.

– Măsurarea saturațieii: măsurarea nivelului de oxigen din sânge cu un dispozitiv aplicat pe un deget.

-Măsurarea tensiunii arteriale și EKG în repaus: măsurarea tensiunii arteriale și realizarea electrocardiogramei se fac similar cu examinările pentru adulți, dar cu echipamente adaptate pentru copii.

-Ecografie cardiacă: este o procedură de imagistică medicală prin care se examinează anatomia și funcționarea inimii fără durere și fără efecte nocive asupra organismului. De obicei, examinarea se face în poziție culcată, dar copiii mici pot fi examinați și în poală. Este extrem de important ca în timpul acestei investigații copilul să fie calm și cooperant. 

De asemenea, există posibilitatea ca copiii să beneficieze de monitorizarea tensiunii arteriale timp de 24 de ore și de efectuarea unui EKG timp de 24 de ore, în confortul propriului cămin și continuând rutina zilnică obișnuită.

Există boli cardiace care cauzează simptome spectaculoase, ușor observabile, astfel încât pacientul ajunge rapid la medic. Cu toate acestea, în anumite cazuri, simptomele sunt ușoare, iar descoperirea bolii poate dura chiar ani, caz în care opțiunile terapeutice sunt semnificativ restrânse. Malformațiile congenitale ale inimii necesită adesea intervenții chirurgicale, în cazuri rare nici operația nu poate aduce vindecare completă. În alte cazuri, consultul medical de specialitate, tratamentul medicamentos și urmărirea periodică sunt suficiente.

 

Dr. Réka Sánta, medic specialist în cardiologie pediatrică și neonatologie

Servicii chirurgicale complexe la Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc

Echipa secției de chirurgie al Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc furnizează o gamă largă de servicii chirurgicale, oferind pacienților îngrijire chirurgicală de calitate datorită abordării lor inovatoare și a serviciilor medicale complexe. Șeful secției, dr. László Barna a prezentat pentru revista Sănătatea contează activitățile și serviciile secției. 

„Secția chirurgie al Spitalului Județean de Urgență Miercurea Ciuc este unul dintre cele mai importante și, în același timp, unul dintre cele mai mari secții al instituției noastre, care există de la înființarea sa și continuă să se dezvolte. Avem predecesori renumiți și ne străduim să continuăm munca lor. Secția noastră are 60 de paturi, organizate în 12 saloane. Din perspectiva spitalului, cel mai important aspect a Secției de chirurgie este faptul că, pe lângă chirurgia generală, avem și un compartiment de chirurgie toracică, avem medici de chirurgie pediatrică, chirurg vascular, și de asemenea, funcționează și compartimentul de neurochirurgie. Prin urmare, cred că cel mai mare atu a secției noastre este faptul că avem posibilitatea de a trata o gamă largă de patologii. În consecință, personalul medical este semnificativ: avem opt medici specialiști în chirurgie generală, precum și un rezident, doi medici de chirurgie pediatrică, un medic primar de chirurgie toracică și un medic specialist de chirurgie vasculară care completează echipa.”

În ceea ce privește activitățile variate ale secției, dr. László Barna a explicat că, fiind un spital de urgență, Secția Chirurgie asigură atât servicii de chirurgie de urgență, cât și cazuri de urgență non-traumatice, acoperind o parte semnificativă din activitatea lor. „Aș sublinia din nou: având în vedere că gama noastră de activități este foarte diversificată, suntem capabili să oferim servicii de urgență de înaltă calitate pentru cazuri traumatice și de urgență. De asemenea, compartimentul de neurochirurgie este de mare ajutor, de exemplu, în cazuri de politraumă complexe, contăm și pe ei. În calitate de chirurgie generală, desigur, efectuăm și chirurgie abdominală, care acoperă practic chirurgia herniilor, bolile sistemului gastro-intestinal, atât cele benigne, cât și cele maligne. Acordăm o atenție deosebită chirurgiei oncologice, adică a tratamentului chirurgical al tumorilor maligne, precum și chirurgiei sânului, chirurgiei tiroidei și tratamentului chirurgical al vaselor periferice, cu contribuția colegului nostru chirurg vascular. Un domeniu de interes major pentru noi este chirurgia laparoscopică minim invazivă, în care ne perfecționăm continuu. Pot spune că ne străduim să ținem pasul cu tot ceea ce se întâmplă în lume. Participăm la conferințe, învățăm, ne perfecționăm”, a descris șeful secției. A adăugat: „suntem cu adevărat mândri de serviciile de chirurgie toracică, deoarece în județul Harghita, aceste servicii sunt disponibile doar la Spitalul Județean de Urgență Miercurea Ciuc. Suntem la fel de mândri de prezența chirurgilor pediatri aici, deoarece activitatea lor este, de asemenea, unică în regiune.”

Relevanța activității secției este evidentă și în numărul mare de intervenții chirurgicale efectuate: în anul 2022 s-au efectuat 3.478 de operații, majoritatea fiind intervenții abdominale. Acesta este un punct de interes major al departamentului, în special în ceea ce privește chirurgia laparoscopică a herniilor și intervențiile asupra căilor biliare, a adăugat dr. László Barna, șeful secției.

Legume valoroase: motive pentru consumul lor regulat

Legumele de sezon sunt delicioase și bogate în fibre, și sunt bogate în vitamine și minerale. Să luăm pe rând câteva tipuri cunoscute de legume și motivele pentru care ar trebui să le includem în mod regulat în dieta noastră.

Ceapa și usturoiul, ca antibiotice naturale, sunt la dispoziția noastră, iar usturoiul merită menționat și datorită efectului său de scădere a tensiunii arteriale. Ceapa este o sursă de minerale (sodiu, potasiu, fier etc.), vitamine (A, B6, C, E), fibre și antioxidanți. Este utilă în tratamentul astmului, în ameliorarea tusei, poate ajuta, de asemenea, la reglarea nivelului de zahăr din sânge și prevenirea cancerului. Conform unui studiu din 2005, are, de asemenea, un efect pozitiv asupra oaselor, reducând riscul de fractură cu aproximativ 20% și contribuind la consolidarea oaselor prin consum regulat. Ca orice aliment, pierde din valoare nutritivă când este gătit, deci pentru a beneficia de toate efectele sale benefice, trebuie consumată crudă.

Toate legumele cu rădăcină (ridiche, morcov, pătrunjel, țelină, etc.) au efecte antiinflamatorii, reglează tensiunea arterială și conțin antioxidanți. Li se atribuie, de asemenea, un efect preventiv împotriva cancerului, în special în cazul sfeclei, iar aceste legume sunt, de asemenea, bogate în fibre și pot fi incluse în dietele de slăbire. Se pot consuma atât crude, cât și fierte, dar sunt cele mai potrivite proaspete și pot fi consumate și sub formă de suc proaspăt stors. Aceste legume cu rădăcină pot reîncărca rezervele noastre de vitamine și minerale, iar conținutul lor bogat de antioxidanți este  deosebit de benefic. În special sfecla, care ar trebui consumată zilnic în timpul iernii. Se recomandă zilnic 300-500 ml de suc proaspăt preparat din sfeclă, morcov, mere, lămâie și portocale, nu numai în dietele de slăbire, ci și pentru menținerea sănătății organismului. Legumele cu rădăcină pot fi folosite și în lupta împotriva inflamațiilor și a tumorilor. O altă caracteristică notabilă este rolul lor protector asupra sistemului cardiovascular, iar sfecla se evidențiază în special datorită conținutului său bogat în fier și vitamina C, ceea ce o face benefică în cazul anemiei. Stocarea acestor legume cu rădăcină trebuie să fie într-un loc întunecat și răcoros, similar cu cartofii.

Ridichea neagră este deosebit de utilă în lupta împotriva bacteriilor și virusurilor. Are efecte benefice asupra ficatului, sistemului imunitar și căilor respiratorii datorită conținutului său de vitamine și minerale.

Cartoful joacă un rol important în dieta noastră, dar trebuie să fim atenți la modul de preparare. Prăjit în ulei, conținutul său caloric poate crește de până la două ori, așa că cartofii prăjiți nu sunt potriviți pentru dietele sau pentru pierderea în greutate. Însă atunci când sunt fierti în coajă, putem consuma un aliment bogat în nutrienți și fibre. Cartofii albi conțin, în principiu, toți aminoacizii necesari pentru funcționarea normală a organismului, dar dacă dorim să îmbunătățim conținutul de vitamine al dietei noastre cu cartofi, putem să consumăm cartofi dulci, care sunt bogați în vitamina A și E. Nu se recomandă dieta exclusivă bazată pe cartofi, deoarece poate avea efecte secundare, dar pot fi folosiți cu succes ca garnitură. Cartofii albi sunt bogați în potasiu, care joacă un rol cheie în reglarea tensiunii arteriale și densitatea osoasă. Conțin, de asemenea, fosfor, magneziu și acid folic.

Spanacul, sparanghelul, conopida și broccoli trebuie menționați datorită conținutului lor ridicat de proteine. Aceste legume pot fi utile atunci când vrem să înlocuim carnea pentru o perioadă scurtă.

Fasolea este un aliment bine cunoscut, iar leguminoasele sunt importante în dieta săptămânală datorită conținutului lor semnificativ de nutrienți, cum ar fi proteinele, acizii grași nesaturați, mineralele, fibrele și vitaminele. Sunt înlocuitori perfecți ai cărnii în dieta vegetariană. Cu toate acestea, ele nu conțin proteine complete. Pentru a obține proteine complete, dieta poate fi completată cu produse pe bază de cereale. Leguminoasele pot fi incluse și în dietele de slăbire, deoarece au un indice glicemic scăzut (indicele glicemic arată cât de rapid și de mult crește nivelul zahărului din sânge după consumul unui anumit aliment). Conținutul lor ridicat de fibre are un impact pozitiv asupra sistemului digestiv. În plus, consumul lor este benefic în cazul bolilor cardiovasculare, cancerului de colon, obezității, tensiunii arteriale mari și niveluri ridicate de colesterol. O altă caracteristică a fasolei este că, în funcție de culoare, putem evalua conținutul său de antioxidanți, fasolea roșie fiind cea mai bogată în antioxidanți. De asemenea, fasolea conține acid folic (vitamina B9), fibre și minerale, iar conținutul său de grăsimi și sodiu este scăzut. Ar trebui să fie un aliment de bază în dieta noastră, deoarece ajută la funcționarea ficatului și rinichilor, stimulează metabolismul proteinelor. Efectul de flatulență poate fi prevenit prin înmuierea fasolei peste noapte înainte de gătire și apoi fiertă în apă proaspătă. Consumul de fasole și leguminoase nu este recomandat persoanelor cu gută datorită conținutului lor de purine.

Din punct de vedere nutritiv, fructele și legumele cultivate în aer liber, în soare, vor fi întotdeauna cele mai bogate. Cu toate acestea, valoarea nutritivă a fructelor și legumelor depinde și de cât de mature sunt atunci când sunt culese, cât timp au fost transportate, stocate și procesate. Pe scurt, ceea ce crește în grădină, în aer liber, în pădure, livadă sau câmp va avea întotdeauna o valoare nutrițională mai mare.

 

Hunor Szász, dietetician

Boala oaselor fragile: osteoporoza

 

20 octombrie este Ziua Mondială a Osteoporozei. Dr. Erőss Mária, medic primar balneofizioterapie, a rezumat cu această ocazie ce trebuie să știm despre această boală care deseori nu prezintă simptome.

Osteoporoza este cea mai comună boală a metabolismului osos, care implică pierderea masei osoase și subțierea structurii oaselor. Este o afecțiune frecventă, afectând între 8 și 10% din populație, dar este mai des diagnosticată la persoanele în vârstă, la femei și la persoanele cu pielea de culoare deschisă. De remarcat că osteoporoza este din ce în ce mai frecventă și la bărbați.

Osteoporoza este o boală insidioasă, care pătrunde treptat în viața noastră, adesea fără simptome evidente, iar în multe cazuri, prima manifestare a acesteia este fractura osului subțire. Alte simptome sunt cauzate de fracturile microscopice care apar în contextul subțierii oaselor, mai ales în vertebrele coloanei vertebrale. Acestea conduc la creșterea durerilor de spate, a cifozei (înclinare exagerată a coloanei dorsale), deplasarea înainte a trunchiului și înclinarea pelvisului. Dezechilibrul dintre mușchii abdominali și cei din spate duce la tulburări de coordonare a mișcării, crește riscul de căderi și fracturi.

Osteoporoza este numită și „boala oaselor fragile,” iar complicația sa cea mai temută este fractura oaselor, care apare cel mai adesea la încheietura mâinii, în vertebrele coloanei sau la șold. La persoanele în vârstă și la cei cu alte afecțiuni de sănătate, o fractură a șoldului poate fi chiar fatală, sau fracturile repetate ale vertebrelor pot provoca dureri intense și limitări ale mișcării, ducând la o scădere semnificativă a calității vieții.

Pentru a preveni osteoporoza, trebuie să ținem cont de următoarele aspecte:

  • Trebuie să ajutăm organismul să dezvolte o masă osoasă cât mai mare și un sistem osos sănătos. În copilărie, adolescență, în perioada de creștere, este important să avem o alimentație corectă (cu aport de calciu și vitamina D și facilitarea formării acesteia). Trebuia să facem mișcare în mod regulat, și să evităm factorii dăunători (fumat, sedentarism).
  • După vârsta de 50 de ani, în special în prezența factorilor de risc (fumat, predispoziție genetică, boli de absorbție, corticoterapie), este necesar să fim atenți la semnele debutului bolii, de exemplu efectuând Osteodensitometria DEXA și să urmăm tratamentul recomandat de medic. Osteodensitometria va fi disponibilă din nou în spitalul nostru după reabilitarea clădirii policlinicii.
  • Tratamentul cu medicamente (care pot preveni absorbția osoasă sau chiar ajuta la construirea oaselor noi) nu este suficient de eficient în sine. Mișcarea, alimentația echilibrată și expunerea la soare sunt foarte utile. De asemenea, trebuie menționat că, în cazul fracturilor vertebrale, este disponibilă vertebroplastia și în spitalul nostru. Această procedură constă în stabilizarea vertebrei afectate prin infiltrare unui material (ciment) pentru a le stabiliza

Laptele matern: hrana perfrectă pentru bebeluși

 

De-a lungul istoriei umanității, laptele matern a fost sursa exclusivă de hrană pentru sugari, asigurând nou-născuților substanțele nutritive și imunitatea necesare supraviețuirii. Producția și distribuția de lapte praf au început în secolul al XX-lea, ceea ce a dus ulterior la o subestimare a alăptării în societatea modernă.

Începând cu anul 1992, în fiecare an la începutul lunii august, marcăm Săptămâna Mondială a Alăptării, cu scopul de a sprijini mamele în practicarea alăptării și de a atrage atenția asupra avantajelor și importanței acesteia.

Alăptarea are numeroase beneficii, nu numai pentru nou-născut, ci și pentru mama care alăptează. Laptele matern conține toate substanțele nutritive necesare bebelușului în proporții și cantități adecvate, esențiale pentru dezvoltarea sa. Este o soluție convenabilă, mereu disponibilă, proaspătă, la temperatura potrivită și nu implică costuri suplimentare pentru familia copilului. Este ușor de digerat, întărește sistemul imunitar al copilului, fiind plin de anticorpi, oferind astfel protecție împotriva infecțiilor și contribuind la maturizarea sistemului nervos. Bebelușii alăptați au un risc mai mic de a dezvolta infecții ale căilor respiratorii superioare, infecții gastro-intestinale, diaree și reacții alergice. Alăptarea reduce, de asemenea, riscul dezvoltării ulterioare a astmului, obezității și diabetului. Alăptarea are un impact pozitiv asupra dezvoltării ulterioare a dinților și a vorbirii copiilor.

Alăptarea ajută mamele în recuperarea după naștere, contribuind revenirea mai rapidă a uterului la starea sa originală și reducând sângerarea postnatală. Ajută la eliminarea kilogramelor în plus acumulate în timpul sarcinii și reduce riscul apariției cancerului de sân, cancerului ovarian, bolilor cardiovasculare și osteoporozei.

Hormonii produși în timpul alăptării, oxitocina și prolactina, au efecte de reducere a stresului și de calmare a durerii. Mamele care alăptează au mai puține șanse de a suferi de depresie, datorită efectului liniștitor al oxitocinei. Oxitocina are, de asemenea, un rol important în dezvoltarea legăturii dintre mamă și copil. Chiar de la prima alăptare, se dezvoltă o puternică legătură emoțională între mamă și bebeluș. Alăptarea nu este doar cea mai ideală formă de hrănire și protecție a sistemului imunitar, ci oferă și confort nou-născutului, iar dragostea și prezența mamei reprezintă siguranță pentru el.

Recunoașterea primelor semnale de foame al bebelușului este extrem de importantă pentru ca mama să poată răspunde în timp util și să contribuie la confortul, satisfacția și reușita alăptării nou-născutului. Când un nou-născut este înfometat, începe prin a-și deschide gura, scoate sunete de supt, își întinde limba, își rotește capul, își bagă mâna în gură – acestea sunt semnele timpurii de foame. În acest moment, copilul trebuie așezat la sân, deoarece mai târziu devine agitat și începe să plângă (semnal târziu de foame), iar în acest caz, trebuie mai întâi liniștit.

Primul act de alăptare are un rol deosebit de important, deoarece instinctul de supt al nou-născutului este cel mai intens în primele ore. În timpul primei alăptări, bebelușul primește „prima sa vaccinare”, deoarece anticorpii din laptele matern acoperă tractul digestiv al nou-născutului, formând un strat protector care împiedică intrarea microorganismelor patogene.

La Spitalul Județean de Urgență din Miercurea Ciuc, oferim fiecărei mame, fie că nasc natural sau prin cezariană, „ora de aur”, în care primele ore după naștere mama petrece timp alături de copilul său. În această perioadă, copilul este așezat la sân, stabilind astfel temelia succesului alăptării și promovând legătura strânsă dintre mamă și nou-născut. Mamele sunt informate despre procesul de alăptare, recunoașterea nevoilor bebelușului și tehnica corectă de hrănire la sân. De asemenea, prezentăm diferite poziții de alăptare, le ajutăm să adopte o atașare corectă și le oferim sprijin psihologic, încurajându-le.

Alăptarea are numeroase beneficii uimitoare, așa că încurajăm mamele să aibă încredere în ele și să nu renunțe, să nu abandoneze acest lucru, deoarece laptele matern este cea mai perfectă hrană pentru bebelușul lor!

 

Kerekes Angyalka, asistentă medicală, secția de neonatologie

––

szoptatasposzter_Ro

Febra alergică a fânului

 

Alergia reprezintă o reacție exagerată a sistemului imunitar la anumite substanțe din mediu , care în mod normal, sunt inofensive și bine tolerate de marea majoritate a persoanelor, mai puțin de indivizii cu  predispoziție  genetică.  Alți factori care contribuie la declanșarea reacțiilor alergice sunt poluarea, fumatul în timpul sarcinii, lipsa alăptării.

Afecțiunile alergice cu manifestări respiratorii și cutanate au o prevalență semnificativă la nivel mondial, reprezentând principala patologie cronică în rândul adolescenților și adulților tineri.

În funcție de locul de apariție a reacției inflamatorii, există mai multe tipuri de manifestări alergice: rinită, astm, dermatită atopică, conjunctivită, urticarie, angioedem, șoc anafilactic.

Rinita alergică este o inflamație a mucoasei nazale și a sinusurilor care apare în urma contactului cu un alergen din mediu pe cale respiratorie.

Printre factorii declanșatori care determină alergie respiratorie enumerăm: polenul de arbori,  ierburi, graminee,  praful de casă, mucegaiuri, epitelii de animale, pene.Contactul cu alergenul provoacă, la persoanele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice.

Semnele și simptomele clinice ale rinitei alergice sunt:  rinoreea apoasă , strănutul, pruritul  nazal, obstrucția  nazală.

În afară de acestea  pot exista, de asemenea și alte simptome , cum ar fi:  simptome oculare (prurit ocular, lăcrimare, congestie oculară), tuse seacă, iritativă, wheezing (respirație șuierătoare), dispnee, răgușeală,  tulburări de somn.

În diagnosticarea rinitei alergice, este foarte important să fie  identificat factorul declanșator: acest lucru se face prin anamneză amănunțită și efectuarea   testului  cutanat prick la alergeni inhalativi.

O strategie benefică pentru controlul evoluției bolilor alergice constă din aplicarea unor măsuri de profilaxie , adică, eliminarea alergenului din mediul înconjurător al pacientului, dar, din păcate acest lucru nu este întotdeauna posibil. Tratamentul medicamentos constă din antihistaminice , acestea blochează sau reduc  eliberarea de histamină (substanță eliberată din celule în timpul unei reacții alergice),  decongestionantele nazale pot fi și ele utile, corticosteroizii de asemenea, antileucotrienele, dar singura modalitate de tratament care  modifică evoluția naturală a bolii , inducând rezultate eficiente și de lungă durată este imunoterapia alergen specifică. Imunoterapia alergen specifică oferă o ameliorare clinică evidentă a simptomelor pe termen scurt, precum și reducerea necesarului de medicație simptomatică, fiind singura care poate să confere toleranță imunologică, conducând la rezoluția inflamației și a simptomelor asociate.La momentul actual există mai multe tipuri de imunoterapie, cele mai comune fiind administrate pe cale subcutanată (SCIT), și sublinguală (SLIT) și constă din administrarea unor doze succesive de extracte  alergenice specifice standardizate,  care determină sistemul imunitar al pacientului să producă anticorpi pentru a se proteja împotriva reacției alergice. Durata imunoterapiei este de trei-cinci ani consecutiv.

 

 

Dr. Orbán Éva
Medic primar Alergologie și Imunologie clinică, specialist dermato-venerolog

EDUCAȚIE SANITARĂ ȘI PREVENȚIE

Elemente de educație sanitară și preventive:

1. Igiena personală
Igiena corporală și a vestimentației în prevenirea bolilor;
Produsele şi serviciile cosmetice, riscurile folosirii lor: manichiura, pedichiura, cosmetica – potenţiali factori de risc;

2. Activitate şi odihnă
Modalităţi şi abilităţi de organizare a timpului;
Dozarea efortului intellectual;
Utilizarea tehnologiei informatiei – în organizarea activităților de muncă și odihnă;

3. Alimentație sănătoasă
Calităţile organoleptice ale alimentelor;
Ponderea alimentelor în rația zilnică;
Declanșarea obezității prin alimentaie nesănătoasă;
Imaginea corporală și comportamentul alimentar;
Sarea iodată în alimentație, efectele carenței de iod;
Reducerea cantității de pâine, paste, prăjituri, produse de patiserie, cereale cu arome, cartofi prăjiti etc.
Evitarea carbohidrațiilor albi și zahărurilor din meniu.

4. Sănătate mintală
Vocație și împlinire;
Stres, suprasolicitare;
Modalități de evitare și eșire din stress;
Controlul emoțiilor negative (frica, furia etc.);
Exprimarea stărilor emoționale ale fetelor/femeilor și băieților/bărbaților;

5. Influența nocivă asupra organismului uman
Mituri, prejudecăți stereotipuri privind consumul de substanțe toxice;
Consecințele nocive ale toxicomaniei în plan individual și social;
Legislația privind comercializarea, traficul și consumul de substanțe toxice;

6. Accidente, violență, abuz
Fome ale violenței în familie (fizică, socială, economică, emoțională, sexuală)
Violența în mass-media;
Modalități de prevenire a violenței;
Traficul de ființe umane consecințe individuale și sociale;
Solidaritatea umană în situații de cataclisme, război, zone de conflict.

 

REGULILE DE IGIENĂ PERSONALĂ

Igiena este un cuvânt pe care îl folosim pentru a nereferi la activitățile pe care le facem pentru a ne păstra curati și sănătoși. Toți trebuie să învătăm să ne însusim obiceiurile care ne ajută să ne păstrăm sănătatea.
Igiena personal înseamnă să ai grijă de tine în fiecare zi; cu cât păstrezi un nivel ridicat de igienă personală, cu atât vizitele la medic vor fi mai rare. În plus, vei fi mereu apreciat de familie și de prieteni.

Iată câteva reguli de bază care țin de igiena personală:

– Spală-te o dată pe zi pe tot corpul cu apă caldă și săpun; șterge-te bine și îmbracă haine curate, proaspăt spălate.
– Spală-te pe mâini înainte și după masă.
– Spală-te pe mâini după cumpărături, după ce ai mangâiat animale, după ce ai folosit toaleta, după ce te-ai jucat, după ce ai folosit batista pentru nas, te-ai pieptănat sau te-ai încălțat, dar și după ce ai dus gunoiul.
– Spală-te pe dinti dimineață, seară și după fiecare masă.
– Mergi regulat la dentist.
– Spală fructele și legumele înainte de a le consuma.
– Aerisește camera ăn care dormi.
– Păstrează-ți unghiile de la mâini și picioare curate.